Cum să sprijini un copil anxios fără să-l sufoci
Anxietatea la copii este adesea subestimată sau greșit înțeleasă. Opusul anxietății nu este calmul ci încrederea (în noi, în ceilalți sau în proces) și în practică sună așa: ”Chiar dacă nu știi ce urmează, vei face față. Chiar dacă e greu, vei găsi în tine resursele necesare. Chiar dacă nu controlezi totul, ești capabil să mergi mai departe. Nu este totul perfect, dar este suficient pentru astăzi.”
Ca părinte, îți dorești să oferi sprijin fără să devii sufocant sau să accentuezi disconfortul. Asta poate fi o provocare, mai ales când propriile emoții intră în ecuație.
1. Recunoaște semnele anxietății
Anxietatea nu se manifestă doar prin atacuri de panică sau plâns. Poate arăta ca:
Iritabilitate sau agitație.
Dureri de stomac sau greață inexplicabilă.
Tensiune musculară.
Refuzul de a participa la activități de rutină (școală, joacă).
Atacuri de furie aparent nejustificate.
Dificultăți de somn sau coșmaruri.
Fii atent(ă) la schimbările subtile în comportament. În cazul în care copilul evită situațiile obișnuite sau devine excesiv de atașat de tine, ar putea fi un semn că se confruntă cu anxietate.
2. Creează un spațiu sigur pentru discuții
Copiii anxioși se simt adesea copleșiți de gânduri și sentimente pe care nu le pot exprima. În loc să îi forțezi să vorbească, creează un spațiu în care să se simtă în siguranță.
Alege un moment liniștit, de exemplu, după școală sau in weekend.
Evită întrebările directe precum „De ce ești supărat?” și înlocuiește-le cu „Am observat că ești mai tăcut azi. Sunt aici daca ai nevoie.”
Ascultă fără să-l grăbești.
Nu te repezi sa-i dai raspunsuri, nu încerca sa-i raspunzi sau sa-i linistesti orice îngrijorare, în schimb: ”hmmm .. te aud. Văd cât ești de îngrijorat. Mă întreb, ce crezi că ai putea face în această situație? Haide să ne gândim la o soluție.”
Normalizează emoțiile și numește-le: ”Este normal să te simți așa uneori”.
În cazul copiilor mici, poți folosi o jucărie de pluș sau o păturică specială pentru a facilita conversația. Întreabă: „Dacă ursulețul tău ar putea vorbi, ce crezi că ar spune despre ziua ta de azi?”
3. Validează emoțiile fără să dramatizezi
Când copilul tău îți spune că îi este frică sau se simte rău, tentația este să minimalizezi sau să încerci să rezolvi problema imediat. Dar ce-ar fi dacă, în loc de asta, l-ai ajuta să facă o pauză , l-ai asculta și ai valida?
În loc de: „Nu ai de ce să-ți fie frică de întuneric!”
Încearcă: ”Văd câte griji îți faci ”, „Înțeleg că îți este frică. Uneori, și mie mi-a fost frică de întuneric. Vrei să verificăm împreună dacă totul este în regulă în cameră?”
4. Învață-l modalități de calmare
Copiii anxioși au nevoie de predictibilitate. Creează rutine care să le ofere siguranță și confort:
Respirația: Spune-i să-și pună mâinile pe burta și să își imagineze că umfla o minge. Inspirați împreună timp de 4 secunde, țineți aerul pentru 4 secunde, expirați pentru 4 secunde. Repetați de 5 ori
Jurnalul emoțiilor: În fiecare seară, întreabă-l: „Ce ți-a plăcut azi? Ce te-a făcut să te simți nervos/trist/fericit?” Notează împreună răspunsurile.
Desen: Vizualul stimulează emisfera dreaptă, asociată cu emoțiile, intuiția și relaxarea.
Îmbrățișarea fluture: este o tehnică de stimulare bilaterală a ambelor emisfere ale creierului, declanșând un răspuns rapid de relaxare care ajută la eliberarea tensiunii. Încrucișează-ți brațele pe piept sau ca și cum te-ai lua în brațe și începe să tapotezi (bați) ușor, ritmic, similar cu bătaia unor aripi de fluture.
5. Fii un model
Copiii învață din comportamentul nostru mai mult decât din cuvintele noastre. Dacă reacționezi cu panică sau frustrare, ei vor prelua această dinamică interioară.
În loc să spui: „De ce ești așa agitat? Mă scoți din minți!”, încearcă: „Văd că ești foarte agitat. Hai să respirăm împreună”. Când te simți copleșit(ă), spune cu voce tare: „Mă simt foarte tensionat / nervos acum. O să respir adânc de trei ori. Vrei să faci asta cu mine?”
6. Când să cauți ajutor specializat
Dacă anxietatea copilului interferează constant cu activitățile zilnice, este timpul să cauți sprijin.
„Am observat că ai avut mai multe zile dificile în ultima vreme. Ce-ar fi dacă am vorbi cu un specialist care ne poate ajuta să înțelegem mai bine ce se întâmplă?”
„Știi, și eu am avut zile în care m-am simțit copleșit. Să vorbesc cu cineva m-a ajutat să-mi pun gândurile în ordine.”
Anxietatea este o reactie naturală a minții care vrea să te protejeze. Nu este o slăbiciune, ci un indicator că ceva în tine caută siguranță, control sau sens.
Prin urmare anxietatea nu este un inamic pe care trebuie să-l învingem, ci un mesager care ne arată unde avem nevoie de mai multă conectare și înțelegere. Când îi oferim copilului nostru spațiul pentru a-și exprima emoțiile fără teamă de judecată, îi oferim, de fapt, un dar neprețuit.